Alarmă pentru cameră
Ce a lucrat copilul tău azi
PrezentUn semafor care ține roșul mai mult decât galbenul. O alarmă care sună când treci prin fața ei. Montate de el, în școală, imediat după ore.
Codul scris de copil
aprinde(ROȘU); așteaptă(5s);
aprinde(GALBEN); așteaptă(1s);
aprinde(VERDE); așteaptă(4s);
Ce a lucrat copilul tău azi
PrezentVizibile doar părinților din grupă
PrivatTaxă lunară fixă, fără surprize
La ziCopilul montează tastatura, leagă motorul care trage zăvorul și scrie în programul plăcuței cifrele care descuie. Din clipa aceea, seiful nu se mai deschide pentru nimeni care nu știe codul ales de el.
Uită-te un minut la ce se întâmplă în jurul mesei. Nu profesorul îi cheamă. Vin singuri, se înghesuie, așteaptă să audă zăvorul. Asta nu se poate preda — se întâmplă când copilul construiește ceva care chiar funcționează.
Un semafor. Trece pe lângă el în fiecare zi.
Se face roșu, se face verde. Nimeni nu se întreabă vreodată cine hotărăște asta.
Cursul se ține în sala de clasă, imediat după ore. Nu trebuie dus nicăieri și nu stă să aștepte între activități.
Maximum 14–16 copii într-o grupă. Profesorul ajunge la fiecare masă în fiecare oră de curs.
Ai cont în platformă: prezența copilului, ce s-a lucrat la fiecare ședință, pozele din clasă și situația plăților.
Nu sunt simulări pe ecran. Sunt circuite care se aprind, alarme care sună și mașinuțe care merg, montate de el.
Ce învață, de fapt
Construiește un obiect care funcționează. Îi scrie codul care îl pune în mișcare. Apoi ajunge la inteligența artificială, cu tot ce a învățat până acolo. Fiecare parte are nevoie de cea dinainte — de-aia le facem pe toate trei.
Plăci, senzori, motoare — montate de el. La final, obiectul se aprinde, sună sau se mișcă pe bancă, în fața lui.
Nu se mai teme de lucrurile care par complicate
Începe fără să fi scris vreodată o linie de cod și ajunge să construiască singur lucruri care se mișcă.
Duce un lucru complicat până la capăt, pas cu pas
Ajunge să înțeleagă de unde vin răspunsurile unei mașini și de ce uneori sunt greșite. Puțini o predau la clasele primare.
Nu ia de bun primul răspuns care sună sigur pe el
Tehnologia din jurul lui se schimbă în fiecare an. Felul de a gândi cu care rămâne, nu.
Vezi cursurileCe rămâne, dincolo de curs
Lucrăm pe exemple din viața reală, nu pe exerciții abstracte. După câteva luni, copilul se uită altfel la lucrurile pe lângă care treceți amândoi în fiecare zi — și începe să întrebe cum funcționează, în loc să le ia ca atare.
Un copil care înțelege cum funcționează lucrurile nu se mai teme de ele. Le folosește, apoi le schimbă.
Unii descoperă aici ce vor să facă mai târziu. Alții pleacă doar cu o curiozitate care nu îi mai lasă să privească un aparat fără să se întrebe ce e înăuntru. Amândouă merită o oră pe săptămână.
Lucrăm pe exemple din viața reală. Fiecare proiect e un obiect care se aprinde, sună sau se mișcă în fața copilului — nu un exercițiu pe ecran.
Copilul montează trei becuri și scrie ordinea în care se aprind. La final are un semafor adevărat, care ține roșul mai mult decât galbenul, exact ca în stradă.
Învață: Circuite simple, ordinea instrucțiunilor, măsurarea timpului
Un senzor de lumină îi spune plăcuței când s-a întunecat. Copilul înțelege că un aparat poate „vedea” ceva din jur și poate decide singur ce să facă.
Învață: Senzori, condiții „dacă… atunci”
Când cineva trece prin fața senzorului, alarma sună. E primul proiect despre care copiii vorbesc acasă toată săptămâna.
Învață: Senzori de mișcare, sunet, logica unei alarme
Măsoară temperatura din clasă și o arată pe un ecran mic. Copilul verifică singur dacă aparatul lui arată corect.
Învață: Citirea unui senzor, afișaje, transformarea datelor în cifre
Un senzor în pământ verifică umiditatea, iar plăcuța aprinde un led când planta s-a uscat. Mulți copii ajung să automatizeze udarea.
Învață: Măsurători continue, praguri de decizie, proiect cu rost practic
Un senzor de distanță măsoară ce e în față, iar mașinuța decide singură când să întoarcă. E proiectul care îi face pe copii să rămână peste program.
Învață: Senzori de distanță, motoare, decizii în timp real
Copiii avansează în ritmul lor, în aceeași grupă și cu același profesor, un an întreg.
Înscrie copilulNu contează dacă încă nu suntem în școala copilului tău. Cererea ta e chiar felul în care ajungem acolo.
Nu suntem încă la școala copilului tău? Trimite oricum cererea. Mergem la director cu numele părinților care au cerut cursul — e argumentul care deschide cel mai repede o sală de clasă.
Lucrăm cu grupe de maximum 14–16 copii, ca profesorul să ajungă la fiecare masă. Trimite cererea acum și te sunăm să vedem dacă mai avem loc la școala copilului tău.
Fără cont, fără plată acum. Durează un minut.